Sari la conținut

Servomotor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un servomotor industrial

Servomotorul este un element component al unui sistem care funcțional implică poziții relative reglabile între anumite elemente componente ale sale. Servomotorul este o parte constitutivă a unui element de execuție, care reprezintă o componentă a unui servomecanism.[1]

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]

Servomotorul este elementul component care acționează direct sau indirect asupra elementelor componente cu poziții relative reglabile;

  • servomotorul poate avea poziție fixă, blocat pe sistem, în imediata lui apropiere sau poate fi conținut în subsistemul unui element cu poziție reglabilă;
  • puterea motorului servomotorului determină viteza de modificare a poziției relative și frecvența de modificare a poziției relative;
  • puterea motorului servomotorului este invers proporțională cu nivelul de precizie al servomotorului;
  • soluția tehnică care definește servomotorul implică soluții constructive simple, care funcțional, impun un consum redus de energie, o cinematică definită de mișcări lineare, circulare sau combinări ale acestora;
  • soluția tehnică care definește servomotorul are o arie largă de aplicabilitate, fiind concepută pentru o multitudine de sisteme, prin aceasta inducând soluțiile tehnice și constructive pentru sistemele în care este agreat funcțional, rezultatul global fiind soluții constructive compacte, modulate, interschimbabile, standardizate, pentru servomotoare.

Tipuri de servomotoare

[modificare | modificare sursă]

Servomotoarele pot fi electrice (de curent continuu, de curent alternativ, cupluri electromagnetice), servomotoare hidraulice și pneumatice. O răspândire deosebită au servomotoarele electrice.[1] Servomotoarele electrice de curent continuu prezintă o serie de avantaje importante față de servomotoarele de curent alternativ, și anume: putere dezvoltată mai mare, în același gabarit, necesitatea unui amplificator de comandă de putere mai redusă, ca urmare a inexistenței puterii reactive, posibilități mai mari de stabilizare a sistemului de reglare automată.

  1. 1 2 Lexicon de termodinamică și mașini termice, vol. IV S-Z. Coordonatori: Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu. Editura Tehnică, București, 1991, p. 30. ISBN 973- 31- 0223-7.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]